O mentalitate de câştigător

Zilele trecute auzeam la radio o discuţie în care se relata cum că ministrul X are o casa de 1000 mp; apoi interviu cu respectivul ministru care spunea ca a muncit mult ca sa îşi poata face o asemenea casă şi că oricine munceşte are posibilitatea să facă aşa ceva; apoi reacţii şi opinii atât ale realizatorilor care se doreau a fi oripilaţi, cât şi ale unor ascultători instigaţi, de asemenea, la oripilare.

Observ, cu tristeţe, că deşi am reuşit să trecem prin 20 de ani de la momentul 1989, în continuare păstrăm aceeaşi mentalitate care propovaduieşte că toţi trebuie să fim egali, că cel care are mai mult e mai rău decât cel care are mai puţin.

Eu nu mă erijez în apărător al respectivului ministru şi nici nu sunt de acord decât parţial cu afirmatia lui că oricine munceşte îşi poate face o casa de 1000 mp. Ceea ce mă intrigă este modul în care moderatorul a pus problema. De asemenea, nu mă interesează şi nici pe voi nu trebuie sa vă intereseze, sub nicio forma modul în care respectivul personaj a dobândit banii pentru respectivul imobil.

Ceea ce mă interesează este faptul că, într-adevar, oricare dintre noi poate să-şi facă o asemenea casă! Întrebare pe care trebuie să ţi-o pui este “cum să fac şi eu să am o asemenea casa?”

Lăsând deoparte exemplul cu ministrul, totul este să ne dorim ceva în asemenea măsură încât visul să poată fi transformat în realitate. Şi ştiu că este posibil. Am tot respectul pentru toţi cei care muncesc, începând din fabrici, mine, şantiere şi terminând cu cei care joacă pe bursă sau câştigă bani din afaceri on-line. Totul este să ştii pentru ce munceşti, să ştii care îţi este ţinta finală şi dacă eşti dispus să te îndrepţi spre ea.

Nu suntem egali pentru că nu avem cum. Putem fi egali în faţa justiţiei. În rest, fiecare vine cu o încărcătura genetică unică, primim educaţii diferite, ni se insuflă valori diferite, urmăm şcoli şi specializări diferite şi, în final, ajungem să luăm decizii referitoare la viitorul nostru.

Ei bine, aceste decizii sunt cele care vor face diferenţa dintre doi colegi de bancă, de exemplu. Aceste decizii fac diferenţa dintre cel care va avea bani mai mulţi si cel care va avea mai puţini. Amândoi vor munci din greu pentru viitorul pe care şi-l doresc. Unul dintre ei va avea însă un viitor mai strălucit cu muncă mai puţină. Pentru că acesta va şti cum să facaă să pună banii să muncească pentru el, iar nu el pentru bani.

Poate acesta este tipul ministrului despre care vorbeam la începutul acestui post.

Nu este o ruşine nici să munceşti în fabrică, dar nici să câştigi bani făcând afaceri aşa cum încearcă foarte mulţi dintre noi. Nu este o ruşine să fii bogat atâta timp cât conştiinţa nu îţi este pătată şi legea nu este încălcată.

Aceasta este o parte a mentalităţii pe care va trebui să o schimbi pentru că te împiedică să evoluezi. Şi, atâta timp cât tu nu eşti împăcat cu tine însuţi, nu vei evolua.

Noi am decis pentru noi că nu vrem să muncim toată viaţa 12 ore pe zi. Luăm în calcul varianta asta, dar pe termen scurt şi pentru lansarea unor proiecte importante. Vrem să ne dezvoltam abilităţile de a face ca banii să muncească pentru noi astfel încât să reuşim, în scurt timp, să ne bucurăm de viaţă în plenitudinea ei.

Acelaşi lucru îl dorim şi pentru tine, şi pentru toţi prietenii tăi. Pentru că noi ne dorim ca TU să fii bogat.

De aceea, suntem aici! Să te sprijinim!

 Mihai

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.